Libertatea2 - referat filozofie

Descriere: LIBERTATEA Vom analiza sistemul de metareguli al recursului la politica din trei perspective: (1) cel al recursului la reguli; (2) cel al aplicarii regulilor de catre arbitru; (3) cel al raporturilor dintre cei carora li se aplica regulile. Din perspectivele mentionate mai sus, libertatea, dreptatea si egalitatea sunt denumiri convenabile, dar ambigui. Libertatea, de pilda, poate sa apara ca presupozitie a recursului la reguli, dar si ca o solutie la o problema prin apel la o metaregula. Repere ale dezbaterii despre libertate Libertatea ii pune manifest in mare dificultate pe cei care incearca sa o gandeasca atent. Are ea oare vreun rost?nota 1 Filosofia politica moderna a introdus ideea unei "stari naturale". In aceasta stare exista un soi de libertate salbatica: fiecare este propriul ei/sau stapan. Exista insa o ambiguitate care mineaza ideea aceasta ca atare. Pe de o parte, putem interpreta "starea naturala" ca o cale de a ajunge la ideea ca nu totul este reglementat. Este vorba despre ceea ce, mai jos, denumim libertatea ca presupozitie.2 Pe de alta parte, marea problema este ca tot restul demersului care pleaca de la "starea naturala" este o sofisticata intemeiere a restrangerii acestei libertati originare.nota 3 Or, straduinta oamenilor moderni pare a fi mai degraba sa rezolve problema libertatii (si anume sa extinda libertatea). Tehnica recursului la starea naturala nu este utilizata aici in forma ei originara.nota 4 Intuitia de baza este ca actiunile oamenilor sunt intreprinse in conditiile presupozitiei libertatii si ca, precum orice presupozitie, ea poate fi "solidara" cu stari de lucruri de semn opus, respectiv un fond al cooperarii umane reusite si altul (arbitrarul) in care se ivesc probleme, pe care, pentru a le rezolva, oamenii inventeaza reguli.nota 5 Cum te pot face regulile, care sunt asociate cu constrangeri, mai liber? Daca lucrul acesta s-ar petrece pe fondul unei stari naturale, ai pierde evident din libertate. Ideea este insa ca fondul cu pricina este arbitrarul, o stare in care capriciile cuiva pot impiedica pe altcineva sa obtina avantajele scontate de pe urma actiunii planuite. Tema creionata in alineatul anterior este aceea a suprematiei dreptului (sau domniei legii). Legatura dintre suprematia dreptului si libertate este subliniata, de pilda, de catre autori precum Rawls.nota 6 Pe aceasta tema se duce o discutie subtila in problema garantarii libertatii. Pe de o parte, am putea socoti ca statul este acela care garanteaza libertatea. Termenul de "stat de drept", daca este folosit ca un sinonim pentru "suprematia dreptului", pune accentul pe rolul statului. Pe de alta parte, in viziunea unui autor ca A.V.Dicey, siguranta libertatii individuale nu provine dintr-o fraza a unui document. Nu are, de asemenea, nici un sens sa vorbesti despre "garantarea" libertatii. A vorbi despre "garantarea" li