Personajele feminine ale lui Marin Preda - referat romana

Descriere: Personajele feminine ale lui Marin Preda - Un "altceva" feminin Viata eroinelor prediste este o viata prin delegatie: identitatea lor este inramata de perceptia masculina a eroului, care le imprumuta astfel o alta imagine, deformata de o grila care se dilata laudativ pusa sub semnul inefabilului si pe care o ingusteaza amenintator obsesia degradarii lente a sentimentului amoros. Cu mici exceptii, personajele feminine se creeaza ca individualitati prin prisma erosului, iar obsesia autorului regasibila si in actantii romanesti, adica in eroi este cea a circumscrierii femeii printr-o descriere nu minimalizatoare, ci care se straduieste sa inteleaga. Realitatea sufleteasca feminina devine mult mai complexa si mai spectaculoasa privita printr-un ochi atent la deviatiile comportamentale si analizata de o constiinta lucida, sensibila la nuante, care nu se instaleaza benevol in rolurile clasice de gelos, indragostit orb sau stapan, ci care lupta sa gaseasca drumul iesirii dintr-o acuta criza de comunicare. Personajele sunt vii, convingatoare, ceea ce le face unice in tabloul feminitatii literare romanesti este forta lor, al carei semn, negativ sau pozitiv, circumscrie fizionomia masculina si datorita careia ele nu se vor cantona niciodata in rolul de victima. De altfel, autorul este polemic in aceasta incercare de a crea o feminitate complexa, neinrobita de nici o realitate exterioara, masculina sau sociala, pentru ca asculta de una cu mult mai puternica: cea a propriei lor naturi sufletesti. Forta lor vine tocmai din faptul ca ele tin seama de ele insele cu consecventa, ca se inchid in labirintul propriilor fiinte, neacceptand vreo conditionare exterioara. De aceea, un personaj ca Ana (din romanul Ion" al lui L. Rebreanu), victima a celorlalti prin imposibilitatea ei de a avea replica, i se pare lui Marin Preda neconvingator, schematic, si va crea un personaj-replica, pe memorabila Polina, care manuieste barbatul pe care, totusi, il iubeste si caruia i se supune, imprimandu-i vointa ei sub un unghi foarte greu de ghicit" (F. Mugur - Convorbiri cu Marin Preda"). Actiunile feminine sunt generate de o cauzalitate interioara, de multe ori inaccesibila ochiului strain. In virtutea acestui fapt, toate personajele feminine ale romancierului sunt polemice. . Un portret fizic pus sub semnul vrajei Momentul intalnirii amoroase este punctat aproape indiscret si pus, indiferent de valenta legaturii, sub semnul binefacator al solaritatii. Erosul fiind in primul rand o initiere, personajul masculin se transforma intr-un erou capabil sa modifice, printr-o privire vrajita, exterioritatea femeii. In acest sens, Eugen Simion (in Scriitori romani de azi") semnala lumina de pe chipul lor, imbatatoare pentru erou. Chipul Matildei (Cel mai iubit dintre pamanteni") pluteste in beatitudine", al lui S