Poezia bacoviana - referat romana

Descriere: Dupa Mihai Eminescu, George Bacovia este unul dintre cei mai de seama poeti romani de o originalitate incontestabila. Bacovia este creatorul unei poezii de atmosfera. Referindu-se tocmai la aceasta, Eugen Lovinescu observa ca este o atmosfera dezolanta : "de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitat in peisajul de mahala de oras provincial" plasat intre cimitir si abator. Pretutindeni, in versurile bacoviene plutesc tristetea, spaima de neant care davine obsedanta. Volumele de poezii( printre care, Plumb, Stante burgheze, Comedii in fond, Scantei galbene) poarta in chip vadit pecetea influentei lui Edgar Poe si mai ales a unor simbolisti francezi : Rollinat, Laforgue, Baudelaire si Verlaine. Influentele de factura simbolista se concretizeaza la Bacovia prin : gustul pentru satanic, prin atmosfera de nevroza, ideea mortii, cromatica si nu in ultimul rand prin predilectia pentru muzica. Impresiile sunt sugerate prin corespondente muzicale, prin culoare, ele fiind tributare unor pictori impresionisti ca Renoir si Degas. George Bacovia se defineste ca poet al toamnelor reci, al iernilor care creeaza impresia de sfarsit de lume, al caldurilor toride, cand cadavrele se afla in descompunere sau al primaverilor iritante, nevrotice (Cuptor, Decembrie, Lacustra, Nervi de primavara). Cadrul de manifestare il constituie orasul de provincie in care totul este cenusiu, in parcurile solitare canta o fanfara militara : cafenelele sunt marcate de saracie. Pe acest fundal terifiant, alaturi de copii, de fecioarele tuberculoase, de muncitoarea palida si de poetul insusi, aflat intr-o continua peregrinare, se mai proiecteaza : toamna, primavara, vara, frigul, golul, somnul, raceala, umezeala, nevroza, descompunerea, plansul, ploaia, tristetea. Intr- o asemenea ambianta poetul ramane un inadaptat, de unde nevoia sa de evadare din aceasta lume. Opera lui Bacovia este o lunga confesiune, confesiunea unui om coplesit de platitudinea vietii cotidiene, de obsesia mortii intr- un imperiu al tristetii. In linia corespondentelor lui Baudelaire (< parfum, culoare, sunet se-ngana si vorbesc >) Bacovia este adeptul auditiei colorate. Tristetea poetului, amaraciunea, melancolia sunt sugerate in maniera simbolista de peisajul dezolant al toamnei, imobilitatea singuratica a iernii, decorul banal al unui peisaj de targ provincial. Intaiul sau volum se deschide cu poezia Plumb, universul operei bacoviene este melancolia, toamna care buciuma a agonie in tarait de ploaie si fum. Violetul, ultima culoare a spectrului luminii sugereaza crepusculul, de asemenea cenusiul pe care il evoca plumbul sugereaza apasarea. Urmarind in acest univers poetic cateva teme, vom vedea ca in ceea ce priveste poezia de dragoste, iubirea este o chestiune de decor, nesemnificativa, poetul simbolist este plictisit chiar si in dragoste spre deosebire de romantici, la care iubirea era tema predilecta. Poezia simbolista, in general, evoca o at